Martie inseamna de obicei inflorire. Inseamna primii ghiocei, primele flori. Inseamna martisoare. Inseamna haine noi sau macar mai colorate. Cand eram copil abia asteptam sa vina luna martie sa scap de cizmele grele.
Si aici m-am cam impotmolit. E un martie ciudat, inceput cu zapada si lacrimi. Oriunde ai incerca sa vezi un lucru imprimavarat, nu ai cum sa te departezi complet de ce este in jur.
Desi astazi chiar am facut efort sustinut sa ma detasez de ideea de razboi, de ura, de confuzie, peste tot unde am ajuns am simtit frica, nesiguranta, izolare. Mai in gluma, mai in serios vorbeam cu cineva ca o masca si un dezinfectant incepusera sa devina obiecte familiare. Insa cu ideea de razboi nu putem functiona.
Dincolo de acest lucru ce a aparut acum, exista multa confuzie, dezinformare, lucruri care fac mai mult rau decat bine. Exista deja polarizari de opinii, reactii care pe mine ma uimesc.
Am cumparat multe flori si am daruit, am vazut multi oameni cu flori. E drept, sunt mai scumpe si nu ne mai permitem ca in alti ani, insa e ok, inca putem mirosi primavara.
M-am bucurat sa intalnesc azi oameni ce viseaza lucruri mari, frumoase in adevaratul sens al cuvantului. Oameni care inca vor sa isi faca planuri ce par ireale. Cineva ma intreba cum as vedea eu un job ideal pentru mine si ziceam ca in visele mele frumoase sunt PR de librarii si magazine de arta la Paris, lucrez pe texte unde ma documentez cu artisti, curatori de arta, stau cu carti si privesc pe geam acoperisurile pariziene.
Luna martie era in credinta antica practic inceputul de an. Fiecare cititor in stele inceapa cu luna martie anul si prognoza lucruri. Iar oamenii mereu credeau ca primavara le aduce ceva bun. Si continuam sa credem asta. Si cred ca e un lucru bun.
Martie 2022 ar fi trebuit sa fie un martie al renasterii. Ieseam din pandemie si aveam sansa sa fim oameni asa cum e firesc sa fim. Insa am intrat intr-o criza de nesiguranta. E un haos emotional. Am momente cand ma simt aiurea ca eu am unde sa stau si sa dorm, iar la cateva sute de kilometri este o femeie ce isi duce de mana doi copii spre granita, sperand sa se salveze din calea mortii.
Stiu ca exista acum atatea initiative umanitare, zilele trecute am donat si eu, o sa mai donez, insa sunt si necazurile de zi cu zi. Am vazut si oameni care au spus ca nu au din ce sa doneze. Unii au ramas cu probleme mari dupa Covid sau alte boli ce nu au putut fi tratate cum trebuie in aceasta perioada. Unii au ramas fara loc de munca sau si-au inchis mica afacere. Unii sunt coplesiti de criza financiara. Insa eu cred ca fiecare avem misiunea lui. Iar prima misiune e sa nu facem mai mult rau decat e. Sa fim buni, sa nu imprastiem ura, sa dam alinare celor din jur si prin a fi aproape cu o vorba buna. Nu toti ne permitem acum sa urcam intr-o masina si sa ducem saci de ajutoare la vama. Insa fiecare poate spune o rugaciune, sa trimita un gand bun, sa isi ajute un apropiat, sa se preocupe de un animalut abandonat, sa multumeasca celui de langa el si chiar sa consume mai putin curent electric sau mai putina apa. Sunt atatea gesturi mici diverse insa care impreuna chiar ar schimba lumea.
Aud mereu in jur in ultimele 3 zile cum oamenii doresc moartea acelui monstru de la care a plecat flagelul de acum. Culmea ca nici acum eu nu pot sa ii doresc moartea unui om. Nu cred ca e vorba de a elimina pe cineva. Au mai murit multi si nu a fost o salvare a umanitatii. Toti au crezut ca dupa moartea lui Hitler lumea va fi mai buna. Si uite ce avem azi, in 2022, in anul in care omenirea incepea sa iasa dintr-o boala, cand incepeam sa acceptam diferentele. Avem o zguduire imensa. Si tare mi-e teama sa nu fie ultima lectie.
Aratam cu degetul spre un monstru psihopat ce din nefericire a ajuns sa conduca un popor mare si chinuit de istorie. Avem senzatia ca tot raul e acolo? A ajuns el singur acolo?
Istoria ne spune mai mult decat vrem sa auzim. Nu stiu insa cand omul a vrut sa invete ceva din istorie. De multe ori am senzatia ca memoria nu ne ajuta la nimic. Nici macar la supravietuire.
Sa fie pace.
Photo by Polina Kovaleva from Pexels
Photo by Dina from Pexels
