 |
Fiecare are o poveste pe care o asociaza cu Craciunul, cu atmosfera de asteptare si de bucurie. Spargatorul de nuci este o poveste devenita balet pentru ca inseamna o lume feerica, dar formata de la lucrurile mici si poate prea banale. Un spargator de nuci care ajunge erou si o camera care ajunge sa fie o lume de basm.
Sub aceasta tema, in acest an pe 15 decembrie, Casa de Balet ne asteapta cu o versiune a Spargatorului de nuci, un spectacol sustinut de cei care urmeaza cursurile acestei scoli de balet.
Dar sa vedem pe scurt povestea Spargatorului de nuci pe care o gasim si pe wikipedia si pe multe alte surse de pe internet:
“ACTUL I. În casa domnului Stahlbaum domneşte atmosfera sărbătorească a Crăciunului. Părinţii fac ultimele retuşuri la pomul de iarnă, aşezând lângă el cadourile pentru copii. Se aprind beculeţele şi se deschide uşa. Clara şi Fritz, copiii domnului Stahlbaum dau buzna în cameră. Le urmează verii şi verişoarele cu părinţii lor. Copiii se aşează în rând şi încep un marş voios. După dansul adulţilor vine şi unchiul Drosselmayer. Acesta este aşteptat cu nerăbdare, căci le aduce copiilor, de fiecare dată, surprize neobişnuite. Nu-i va dezamăgi nici acum. La început copiii se bucură, apoi încep să se certe din cauza cadourilor. Fritz câştigă disputa, iar Clara izbucneşte în lacrimi. Pentru a o consola, unchiul Drosselmayer îi dă fetei un Spărgător de nuci. Fritz îl azvârle râzând şi îl strică, în timp ce Clara îl consolează. Pentru că între timp s-a făcut târziu, mama îi trimite pe copii la culcare. Musafirii se retrag. Clara îşi ia rămas bun de la Spărgătorul “bolnav” şi copii se duc la culcare.
După puţin timp Clara se întoarce în camera festivă. Adoarme în fotoliu şi astfel evenimentele acestei seri continuă. În lumina lunii, pomul de Crăciun, devine tot mai mare, ocupând o mare parte a camerei. Şoarecii, conduşi de regele lor apar din toate părţile şi se apropie de fată. Ea îi goneşte înfricoşată. Atunci se trezeşte Spărgătorul de nuci care, alături de soldaţi, se luptă cu şoarecii. Bătălia nu e deloc uşoară şi Spărgătorul pare să cedeze. Clara intervine şi reuşeşte să-i învingă pe şoricei. Spărgătorul de nuci se transformă într-un prinţ tânar şi frumos. Pentru a-i mulţumi că l-a salvat, el o invită pe fetiţă în împărăţia dulciurilor.
Camera se transformă într-o pădure de brazi înzăpezită. Fulgii de nea îi înconjoară pe cei doi arătându-le drumul.
ACTUL II. În sfârşit, Clara şi Prinţul ajung la Castelul trandafirilor din Împărăţia dulciurilor. Prinţul-Spărgător povesteşte Zânei dulciurilor şi suitei acesteia întâmplarea, subliniind intervenţia curajoasă a Clarei împotriva regelui şoarecilor. Tânăra pereche este cinstită cum se cuvine de întreaga curte împărătească. Cele mai nostime personaje vor participa la divertismentul compus din mai multe dansuri: spaniol (figurile de ciocolată), arab (figurile de cafea), chinezesc (figurile de ceai), rusesc (micii cazaci de turtă dulce), italian. Clara şi Prinţul execută un briliant pas-de-deux, apoi toată suflarea se angrenează în marele Vals al florilor din final. Pentru Clara a fost însă doar un minunat vis.”
Balet în 2 acte. Muzica de Piotr Ilici Ceaikovski. Libretul de Marius Petipa, după versiunea lui Alexandre Dumas a basmului lui E.T.A. Hoffmann.
Premiera a avut loc la 6 decembrie 1892 la Teatrul Mariinski din Petersburg.
Cred ca fiecare dintre noi a trecut prin aceasta poveste in diverse variante. Craciunul inseamna si joaca, si imaginatie, si dorinta de a primi si a darui, de a fi alaturi de familie si de cei dragi.
Tema Spargatorului de nuci a ajuns si pe marile ecrane pentru ca este o poveste care fascineaza si anima talentul mai multor forme de arta.
Spectacolul de balet este executat si pe gheata, devenind o feerie fara termen de comparatie.
Nu pot decat sa va invit sa va luati bilet la acest spectacol, detalii gasiti AICI si sa intrati in lumea de poveste a Spargatorului de Nuci.
