Happy Monday sau lunea fericita este modul meu de a va saluta printr-un articol la inceput de saptamana. Saptamana aceasta este despre lucrurile pentru care sunt recunoscatoare si fericita. Am zambit sa citesc in dimineata asta ca si Dana de la Nas de Nas, care apropos a trecut prin fum la propriu din cauza dezastrelor provocate de incendiu din California, ca si ea ne invita sa meditam pe aceeasi tema. Am ideea asta in cap inca de lunea trecuta, cand ma aflam intr-un tren frumos si alergam usor ca pe sanie catre inzapezitul Brasov.
Trenul mergea lin si frumos pe langa soseaua unde deraiasera masini pe la Predeal pentru ca desi construim monumente hidoase de milioane de euro in tara asta, nu avem grija de drumuri, nimic nou. Insa am multumit asa in neant ca exista ten si mai ales ca un intreprinzator privat a creat o companie de trenuri civilizate in care am putut merge simtindu-ma ca odinioara intr-un tren nemtesc pe valea Rinului. Si am plecat cu Cristina, pentru ca intr-o astfel de calatorie trebuie sa merg cu cineva cu care sa pot depana povesti. A fost prima mea iesire doar cu o prietena dupa 8 ani in care concediile au fost mereu cu copil, cu familie, in stilul clasic familist.
Acum a fost vorba de a vedea un oras drag altfel. La Brasov am fugit candva in anul 2 de facultate cand un prieten american, recent cunoscut atunci, m-a intrebat unde sa mearga asa ceva scurt sa vada ceva frumos din tara asta. Banuiti bine, dupa cateva zile de Bucuresti, omul a vrut sa vada totusi ce are tara asta frumos. Si atunci, tot asa, am luat trenul dimineata, dar ne-am intors seara. Si nici lui, dar nici mie, nu ne-a venit sa credem ca la nici 200 de kilometri de un oras care inca se sufoca in mizerie si prostie se ridica simplu si aerisit un orasel ce in centru isi pastreaza blazonul si o Biserica Neagra,
Nu o sa va spun lucruri de wikipedia despre Brasov, dar o va spun ca e printre locurile din tara asta pentru care sunt recunoscatoare si ma rog sa ramana la fel. Daca ajungeti prin Brasov, va invit sa mergeti in Tipografia, o cafenea atipica complet si groaznic de normala, cu muzica buna si in surdina, cu mancare de mancat cu mana in timp ce citesti ceva, cu geamuri mari, cu resturi de poezie peste tot. inclusiv pe un perete la baie unde veti descoperi cuvinte mai rare.
Intrati in Casa Wagner, precum si in alte hoteluri vechi din Brasov, sa simtiti inca esenta reala a acestui oras de raspantie, in care mixul de populatie si credinte a avut un efect binecuvantat.
Mergeti la Biserica Neagra si sper sa aveti ocazia sa o prindeti pe doamna Rodica, ghid voluntar, un om care isi dedica sufletul unui loc care este intretinut de o comunitate pentru care de asemenea sunt recunoscatoare ca exista. Credeati ca vreun minister se ocupa de locul asta ce e patrimoniu mondial sau ca ii sustine cumva? Nein, ar zice neamtul, daca inca avem monumentul acesta, sa fim recunoscatori comunitatii de maxim 1000 de oameni care formeaza Comunitate Honterus, comunitate evanghelica luterana.
Un Happy Monday am azi pentru ca lunea trecuta a fost si mai si. Ia din trecut ceea ce e bun si bucura-ti mereu prezentul, cam asta am simtit direct si organic.
Gandul de astazi; fii recunoscator pentru ceea ce ai. Chiar si in Romania de azi, zdrobita de coruptie si prostie, mai exista undeva o comunitate care isi sustine singura valorile, precum sasii transilvaneni cu Biserica Neagra si mai exista o cafenea unde nimeni nu asculta ,,hat hat” si nu vine sa isi expuna parvenitismul. Si mai sunt locuri similare, doar sa le descoperiti.
