Lunea fericita sau happy monday se potriveste azi a fi o zi de Sf. Ilie. Prognoza spune ploaie, ieri Bucurestiul era de ieri deja loc al acelor inundatii ale rusinii, spun asta pentru ca  e jenant ca o capitala europeeana sa ajunga cu baltoaca pana la gat pentru ca sistemul de canalizare nu il atinge pe cel al romanilor la capitolul performanta. Romanii stiau inca din antichitate cum sa creeze sistemul de canalizare al unui oras, insa omenirea a uitat repede ce e bun si a pastrat doar proastele obiceiuri, mai exact al frecarii mentei.

Ce mai faceti voi? Jumatate de an deja s-a dus, chiar mai mult, si inca nu avem certitudinea ce se va mai intampla. Auzim peste tot de Covid, auzim de oameni infectati, vindecati, auzim insa si de cazuri nu tocmai ok. In mod cert suntem in pandemie si inca nu inteleg atitudinea celor ce isi imagineaza tot felul de conspiratii si idei SF. Cum o fi pornit acest virus nu avem de unde sti, cert este ca exista si nu pare sa se calmeze prea repede.

In alta ordine de idei, ca tot vorbeam toti ca lumea asta o ia razna si ca trebuie sa ne schimbam. Ei, uite ca a venit momentul sa ne schimbam si sa ne asumam schimbarea. Mastile si gelul dezinfectant ne-au schimbat ca obicei de consum, dar ne schimba comportamentul, atitudinea. Pe mine pe undeva ma bucura aceasta grija crescuta pentru igiena, pentru ca eu eram persoana mereu obsedata de spalat pe maini si care purta mereu in geanta un gel dezinfectant, iar acum nu mai par asa o nepoliticoasa cand ma duc undeva si cer intai sa ma spal pe maini inainte de a face orice altceva. Sau cand scot sticluta de gel si o folosesc.

Iar parada de vacante a intrat si ea un pic in pauza, de asemenea nebunia de festivale. Hm, sper sa nu reinceapa obsesia de briose si paine de casa, dar e inca foarte cald si cred ca stam mai putin pe la cuptor.

Gandul de azi: toti suntem in asteptare si e greu sa iti faci planuri. Poate e momentul sa traim mai mult in prezent.

 

Poza e cu o bucatica din cetatea Histria, de la noi din tara, o zona mai putin populara turistilor.

 

Written by Ana Maria Tatucu