Ganduri la inceput de noiembrie

Incep luna aceasta cu niste ganduri la inceput de noiembrie. Pentru mine personal luna noiembrie are multe semnificatii bune. Si cred ca nu intamplator tot in noiembrie am devenit si mama. Stiu ca in timpurile actuale statutul de mama este un pic bulversat si intins pe o planseta de discutii publice. Insa eu stiu ce am simtit eu si ce am trait eu. Am evitat si evit sa ma duc prea tare cu discutiile din zona asta inspre voi, cititori, urmaritori pe Instagram sau Youtube. Eu cred ca maternitatea este un lucru atat de personal si intim incat nu simt nevoia sa il detaliez cu altii. Cu atat mai mult nu in spatiul public.

Am pareri despre acest lucru si le-am mai spus. Voi aborda si eu subiectul acesta din ultimii ani legat de faptul ca unele femei nu isi doresc copii. Insa sunt lucruri multe pe care eu nu le-am expus si nu le voi expune. Ma sperie putin expunerea pe care o fac unii influenceri asupra detaliilor despre sarcina, nastere, copil, insa fiecare isi alege calea. Dar nu e locul meu acolo.

Tot asa in noiembrie s-a intamplat sa ne luam primul caine si apoi la ceva distanta pe al doilea pe care avem bucuria sa il avem si astazi. Desi sunt nascuta la final de primavara, inceput de vara, eu ador sezonul rece. Imi place finalul de toamna dintotdeauna. Nu suport bine caldura verii, prefer mai degraba sezonul rece. Iar peisajul cu frunze ruginii mi se pare cel mai frumos dar vizual facut de natura.

Anul trecut in noiembrie am revazut Parisul dupa cativa ani in care nu am reusit sa ajung. Desi era frig, am simtit asa o energie buna acolo si am venit inapoi asa cum vin mereu de la Paris. Cu mintea dand pe dinafara de idei si planuri pentru mine. Nu legate de munca sau lucruri legate de Social Media, nu, nu am fost sa fac pozele cliseu cu bagheta si turnul, ci lucruri ce tin de sufletul meu si pe care de asemenea nu simt nevoia sa le impartasesc aici.

Anul acesta intru in luna noiembrie cu putin bronz lasat de scurta vacanta in Grecia fix la final de octombrie. Initial am zis ca e o mare nebunie, ce sa faci la mare, in Grecia, cand e frig. Si la Marea Neagra am ajuns de cateva ori in noiembrie, in februarie sau martie si culmea, marea in sezonul rece este chiar parca si mai frumoasa. Marea Egee si vechiul sat Afitos ne-au fost peisaj timp de 5 zile. O toamna as spune ireal de frumoasa. O plaja aproape pustie, pisici peste tot, maslini gata de a fi culesi, rodii ce cadeau din pom. Localnicii au un calm, dar totodata o frenezie de a trai incredibila.

Am avut ocazia sa ma plimb in Afitos in plina slujba de Sf. Dumitru, cu cafenelele deschise langa biserica, cand oamenii si socializau pe soptite, dar si intrau pe rand in biserica sau stateau pe la geamuri sa asculte slujba. Insa asta nu ii impiedica sa soarba din cafele, sa mai schimbe o vorba cu vecinii. Biserica din centru este foarte veche, de piatra si relativ mica, insa e centrul de intalnire al tuturor, localnici sau turisti. Apoi am prins Ochi day, un fel de zi nationala, cand in sat s-a organizat un fel de eveniment in care copiii erau punctul central. Parea ca toti se cunosc si atmosfera era super placuta.

Dupa slujba de Sf. Dumitru, dar si de Ochi Day, ies la cafenele si din ce am vazut e un obicei permanent. Oamenii se cunosc intre ei, se unesc mesele, e o atmosfera pe care eu una in Romania nu prea am intalnit-o. Pisicile vin peste tot, copiii alearga si se joaca, chiar ai senzatia ca o comunitate reala acolo.

Asta mi-a placut inca de acum doi ani cand am vazut acest sat. Casele mici, curtile uneori inexistente si legatura intre localnici. Usile deschise, feresterele neacoperite, sacii cu masline lasati la usa sau castronelele cu mancare pentru pisici te fac sa crezi ca ai intrat intr-o familie unde totul e primitor si la vedere.

Ganduri la inceput de noiembrie, emotii, temeri, regrete, sa zic ca sunt multe lucruri ce se scriu mai greu. Nu am de ce sa va ascund ca vazand oameni foarte in varsta acolo luati in mijlocul celor tineri si avand diverse activitati, m-am simtit tare departe de bunicii mei si mai grea mi s-a parut absenta lor. Era un mos batran cu parul alb si lung care venea pe un scooter pana la plaja si doar statea si privea marea. Nu ai cum sa ramai indiferent.

Noiembrie pentru mine e o luna frumoasa, desi rece si melancolica. Cum incepi tu aceasta luna?