Happy Monday-ul de astazi e un manifest. Al meu catre mine si catre cine mai doreste. Stiti ca am mai avut un hop acum nu multa vreme cand nu puteam scrie Happy Monday. Ca ma gandeam ca nu am cum sa zambesc decat pe exterior. Si acum am tras de mine sa experimentez intens si sever trairea prezentului.

Disciplina zambetului ar trebuie sa fie materie obligatorie in aceasta perioada. Si daca nu deschizi televizorul, adica il poti arunca si la gunoi daca doresti, presiunea si vestile rele vin. Acum nici o saptamana, din masina parcata in fata la Colectiv, priveam tablourile acelor tineri care au murit acolo. Unii dupa. Unii traiesc cu ranchiuna, durerea arsurilor si cu cicatricile. Si cu spaima. Eu eram insarcinata cand a ars maternitatea Giulesti. Am si acum cosmare.

Deschid frigiderul, am ce manca.

Ma uit in sus, am un acoperis. Am si o usa pe care o pot incuia.

Copilul isi face scoala online.

Pe ai mei ii pot suna pe video. Ii voi revedea curand. Trebuie. Pe amandoi.

Eu am o lista de linkuri de parcurs, o lectura de articole de business pe zona de impact asupra economiei din partea pandemiei. Concret am de munca. Concret o sa am bani si luna viitoare sa mananc, sa ma spal si sa respir in casa mea.

Am revazut aseara niste clipuri cu una dintre maestrele pe Shotokan traditional din Romania. Este o femeie de cam 60 de ani cu o tehnica si o agilitate de te face sa te intrebi daca acel clip e trucat sau nu. Si sa nu credeti ca a facut asta stand undeva si acuzand tot Universul de nefericirea lumii. Si sa nu va imaginati ca are nu stiu ce viata de Instagram. Nici nu cred ca stie ce este Instagram.

O urmaresc de peste o saptamana pe Youtube pe o doamna de 94 de ani filmata de nepotul ei sau de stranepot, nu am inteles prea bine, si imi plac raspunsurile ei clare si ferme la orice intrebare despre viata.

 

Gandul de azi: lasa gandurile, traieste!

Written by Ana Maria Tatucu