Dragele mele, public astazi un articol care a stat in draft din perioada concursului Super Blog Spring, stiti ca am renuntat la campionat, desi…culmea, si cu cateva articole scrise la acest concurs, sunt si eu acolo undeva in coada clasamentului, asa ca ma simt “flausata”. De ce m-am trezit acum cu acest articol? pentru ca urmeaza in curand ziua bunicii mele si articolul acesta i-a fost dedicat ei. Asa ca trebuie sa iasa la lumina si sa nu mai stea acolo in arhiva blogului. Iata articolul exact asa cum l-am scris atunci.
SuperBlog Spring 2013 te provoaca sa scoti amintiri de la sertar si sa spui lucruri pe care nu te asteptai ca le vei povesti cuiva, cu atat mai mult sa le postezi ca si articole pe un blog.
Cu tema propusa de Jolidon, trebuie sa ma intorc in trecut, mult de tot.
Aveam cam 8-9 ani, nu mai retin exact, pentru ca totusi sunt mai mult de 20 de ani de atunci. Cel mai mult imi placea in vremea aceea – si de fapt in toata copilaria mea – sa stau cu bunicii mei, sa ma joc in curte , sa scotocesc prin casa , sa am grija de pisici , sa fac haine la papusi etc. Erau prea mult lucruri frumoase de facut la ei.
Imi placea sa ma strecor in sifonierul lor si sa scotocesc dupa haine mai deosebite si sa ma imbrac cu ele. Intre tot ce gaseam acolo era un loc unde bunica mea nu prea era incantata ca ma gasea umbland si cred ca nici acum nu e foarte incantata ca scriu despre asta, dar sper sa inteleaga :). Era dulapul ei de haine si eu eram innebunita dupa furouri, pe vremea aceea acest articol era obligatoriu in dotarea garderobei unei femei. Bunica mea imi si zicea ca niciodata sa nu port o rochie sau o fusta daca nu am furou pe dedesubt. Tot ea avea un album Neckerman unde imi arata ce furouri si alte articole de underwear se gaseau in Germania si mama mia ce bine ar fi fost sa putem gasi si noi asa ceva in magazine. Si atunci si acum recent ea incearca sa faca singura , cu masina de cusut, diverse chestii care sa imite acele modele de Neckerman. De la ea am inteles foarte bine si lucrul acesta mi-a fost transmis si de mama mea cat de important este pentru o femeie calitatea lenjeriei, cum este construit un sutien si cat de important este croiala lui ca o rochie sa se aseze corect.
Colectia Passion Garden de la Jolidon pare sa contureze cel mai bine povestea furoului de altadata, adica acea lenjerie frumoasa si care te pune in valoare.
Femeia care m-a inspirat mereu si ma inspira si astazi este bunica mea, colectia Passion Garden cred ca i-ar fi placut si ei acum ceva ani. Legatura intre ce transmite aceasta colectie si bunica mea este stilul foarte feminin, este silueta marcata de o croiala corecta si frumoasa si mai ales atentia la detaliu. Ea croia si mai face croitorie si astazi, desi e greu sa faci asta cand deja ai devenit si strabunica, insa m-a invatat cat de mult conteaza cum e cusut un material, tivul, cum sunt imbinate anumite materiale, cat de greu e sa lucrezi cu satinul sau dantela, dar cat de frumos te imbraca.
Am avut un sacou facut de ea pe care l-am purtat ani de zile pana s-a uzat la maneci, insa croiala il facea de neinlocuit si cu un stil aparte, ma intreba multa lume de unde l-am cumparat.
M-am uitat la poze cu ea din vremea cand era foarte tanara …cu siguranta ca daca pe vremea aceea ar fi gasit colectia Passion Garden, ar fi putut sa fie model pentru Jolidon.
