Happy Monday sau lunea fericita este modul meu de a va saluta printr-un articol la inceput de saptamana. Iar astazi am o lipsa mare de inspiratie. Sau cel putin toate lucrurile intamplate in ultima vreme parca ma opresc din optimismul meu permanent.

Am vrut sa gasesc un spatiu frumos undeva, eu sunt un om destul de legat de ceea ce vad in jur ca si ambianta, am reper natura si lucruri facute de om in acord cu natura. Desi sunt o ,,maimuta urbana” prin excelenta si dependenta de confortul asigurat de un oras, am nevoie acuta si cronica de linistea unui spatiu in care a intervenit si omul insa intr-un grad cu respect fata de natura.

Stiti vorba aia cu vesnicia s-a nascut la nascut la sat? Cred ca este printre vorbele romanesti in care eu cred si vreau inca sa cred. Dar atentie, sat sat, nu satul de astazi care incepe sa semene a oras sau a mahala. Eu am mai prins asemenea sat in copilarie, sat in care se tesea de mana, sat in care se facea untul in gospodarie, sat in care era cam rusine sa tii poarta incuiata ziua pentru ca iti arata de fapt cum ti-ar fi sufletul. Sat in care daca treceai pe ulita era mereu cineva sa iti raspunda la ,,buna ziua” si in care la orice rascruce era o fantana curata, Nu am stat sa mai caut semnificatia acestei sintagme si nu cred ca romanul a avut vreodata infatuarea sa creeze vorba asta pentru ca, chipurile, satul facut de el e asa rezistent si unic. Vorba cred ca a fost creata de cel care a plecat si a pribegit si intors apoi in sat, a gasit aceeasi lume, aceeasi monotonie a linistii.

Am incercat un drum prin Muzeul Satului sa mai readuc ceva in memorie din lucrurile astea. Casele mici sau mare, simple si functionale, biserici mici de lemn unde chiar il poti intalni pe Dumnezeu in postura unui interlocutor ce te va asculta cat vei avea nevoie.

Gandul de azi: fericirea vine din lucruri atat de simple, modeste, negrabite si neistovite de a fi.

Written by Ana Maria Tatucu